Devozione pratica di u ghjornu: evitendu u vicio di ociosità

1. I prublemi di pazza. Ogni vicu hè un casticu per sè stessu; u fieru si dishade di e so umiliazioni, l'invidiu si sdruffa cù l'ira, u disonest si s'addorma di a so passione, l'idulaghju mori di l'avorria! Comu hè felice a vita di quelli chì travaglianu, ancu s'elli campanu in a miseria! Sottu à l'ughjeiu, mancu giuvessu in oru, vedete accanciamentu, annunziu è malincunia: punizioni à l'ingegnu. Perchè truvà assai tempu? Ùn hè micca perchè sì ochja?

2. A malizia di a ralimità. U Spìritu Santu dice chì a ociosità hè u babbu di i vici; David è Salomon sò abbastanza per pruvà.In ore inattive, quante idee cattivi ghjunghjenu à e nostre mente! Quanti peccati avemu cumparatu! Meditate nantu à sè stessu: in momenti di ralimità, di ghjornu, di. notte, sola o in cumpagnia, avete qualcosa per ripruducevi? Ùn hè impensibile perde u tempu preziosu chì averemu da dà un cuntu strettu à u Signore?

3. Inutilezza, cundannata da Diu A lege di u travagliu hè stata scritta da Diu in u terzu cumandamentu. Avete da travaglià sei ghjorni, in u settimu resterete. A lege universale, divina, chì abbraccia tutti i stati è tutte e cundizioni; quellu chì a rompe, senza causa ghjusta, darà un cuntu à Diu.Verete u pane umido cù a sudore di e vostre frunte, Diu hà dettu à Adam; quellu chì ùn viaghja micca, ùn manghja micca, hà dettu San Paulu. Pensate à questu chì passate assai ore in ociosità ...

PRATICA. - Ùn perda u tempu oghje; travaglià in tale manera chì guadagnà parechji meriti per l'Eternità